Reabilitarea este mijlocul legal prin care un fost condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, în societate.
Potrivit legii, reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile rezultate din condamnare, iar condamnatului reabilitat
i se anulează antecedentele penale, nu mai are astfel antecedente şi,
ca urmare, dacă săvârşeşte o noua infracţiune, este considerat infractor
primar, nu va fi recidivist, i se pot aplica dispoziţiile privind
suspendarea executării pedepsei pentru o noua infracţiune etc.
Reabilitarea este de doua feluri: de drept şi judecătoreasca.
Reabilitarea de drept
se acordă în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii
care nu depăşeşte un an, daca în decurs de 3 ani de la executarea sau
stingerea pedepsei, condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune.
Reabilitarea judecătoreasca
se acordă la cererea fostului condamnat, de către instanţa de judecată,
în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (art.135
si art.137 Cod penal), în cazurile în care nu operează reabilitarea de
drept.
Cererea de reabilitare judecătoreasca
trebuie să cuprindă date cu privire la cel care face cererea,
condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost
pronunţata acea condamnare, motivele în fapt şi în drept, mijloacele de
probă în susţinerea ei, data depunerii şi semnătura.Cererea de
reabilitare judecătoreasca se face de către condamnat, iar după moartea
acestuia, de soţ sau de rudele apropiate care, pot continua procedura
de reabilitare pornită anterior decesului.
Se poate face şi cerere de contestare a reabilitării de drept şi cerere de anulare a reabilitării.
Condamnatul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să nu fi suferit o noua condamnare in intervalul:
- in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pana la 5 ani – 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
- in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pana la 10 ani – 5 la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
- in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
- in cazul pedepsei detenţiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa inchisorii – 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare;
- să aibă asigurată existenţa prin munca sau prin alte mijloace oneste;
- să fi avut o buna conduită;
- să fi achitat in întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.
Termenul
se socoteşte, pentru amândouă formele de reabilitare, de la data când a
luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta
s-a prescris ori de la data actului de graţiere, respectiv, pentru cei
care au fost condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul se socoteşte de
la data achitării amenzii.
Competentă să soluţioneze judecarea cererii de reabilitare judecătoreasca este instanţa:
- care a judecat in prima instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea;
- instanţa corespunzătoare in a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
Instanţa poate dispune
respingerea cererii (de ex: atunci când cererea a fost introdusă
înainte de termenul legal, când lipsesc anumite date esenţiale din
cuprinsul cererii, etc.); suspendarea examinării cererii (dacă s-a pus
in mişcare acţiunea penală printr-o altă infracţiune săvârşită de
condamnat); admiterea şi soluţionarea prin hotărâre a cererii.
In caz de respingere a cererii de
reabilitare, nu se poate face o noua cerere decât după un termen de 3
ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani,
după 2 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5
ani şi după 1 an, în alte cazuri. Termenele se socotesc de la data
respingerii cererii.
Hotărârea prin care instanţa rezolva
cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunţata de
instanţa de apel este supusa recursului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu